Prima pagina -> Cultivare
Fondul naţional de plante medicinale, aromatice şi tinctoriale
 
Cultivarea plantelor medicinale
 

Selectând din listele de mai jos puteţi afla informaţii privind cultivarea diferitelor specii de plante medicinale, aromatice şi tinctoriale.

 
Cãutare specie
Dupã denumirea ştiinţifică
 
Dupã denumirea popularã
 

Cultivarea PMAT

In productia de plante medicinale si aromatice calitatea produselor este data de continutul in principii active. Cantitatea de principii active din planta este conditionata de factori ecologici, de zonarea speciei, de tehnologia de cultura, de valoarea biologica a cultivarului (populatie, soi, hibrid,etc.) si nu in ultimul rand, de modalitatile de prelucrare primara si respectiv secundara. Acesti factori sunt prezentati in continuare.

Factorii climatici
Optimizarea conditiilor de crestere si dezvoltare a plantelor se realizeaza functie de cerintele biologice privind temperatura, apa, lumina si solul .Pentru a parcurge un ciclu de vegetatie, o specie are nevoie de o anumita cantitate de caldura exprimata in constanta termica (suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 5ºC), avand valori cuprinse intre 900ºC si 2200ºC pentru majoritatea plantelor medicinale si aromatice . Cerintele de temperatura sunt influentate de originea speciei, astfel incat fiecare faza fenologica are un optim de temperatura ce variaza intre 18 ºC si 25ºC, cu maxime care nu trebuie sa depaseasca 35ºC. In general temperaturile moderate favorizeaza producerea de biomasa vegetala, in timp ce temperaturile ridicate determina acumularea de principii active, cum ar fi uleiurile esentiale. Plantele medicinale si aromatice manifesta cerinte moderate de apa, nivelul optim realizandu-se la cca. 70% din capacitatea totala de retinere a apei. Totusi, in timpul proceselor de crestere si dezvoltare a plantelor apar unele faze critice cum ar fi germinatia (cu precadere la speciile cu seminte mici si foarte mici), fenofaza de imbobocit-inflorit, formarea organelor subterane, etc. In ceea ce priveste factorul lumina, majoritatea plantelor medicinale si aromatice sunt heliofile si se caracterizeaza printr-o anumita fotoperiodicitate, distingindu-se in acest sens plante de zi scurta, plante de zi lunga si plante care nu reactioneaza la lungimea zilei.

Solul
Cerintele legate de sol se refera in mod deosebit la structura si textura, prin prisma faptului ca majoritatea plantelor au seminte mici si foarte mici si necesita in primele stadii de dezvoltare un raport favorabil intre aer, apa si substante nutritive. Proprietatile chimice ale solului trebuie sa corespunda necesitatilor de micro si macroelemente. Reactia solului exprimata printr-un Ph neutru asigura cele mai bune conditii de crestere si dezvoltare pentru majoritatea speciilor de plante medicinale. Imbunatatirea compozitiei chimice a solului prin folosirea ingrasamintelor si a amendamentelor pentru corectarea reactiei solului determina obtinerea unei productii de biomasa vegetala corespunzatoare.

Zonarea
Zonarea plantelor medicinale si aromatice reprezinta o activitate cu grad de dificultate ridicat, menita sa asigure un raport optim intre conditiile pedoclimatice si cerintele biologice ale plantelor. Se evita astfel situatiile in care conditiile naturale pot determina cresterea productiei de biomasa vegetala in detrimentul continutului in principii active. La alegerea unei specii pentru un anumit areal de cultura se are in vedere complexitatea interactiunii diferitilor factori de vegetatie.

Tehnologii de cultura. Generalitati.
Tehnologiile de cultivare la plantele medicinale si aromatice sunt determinate de specie si tipul de cultura (anuala, bianuala sau multianuala), de organul de planta recoltat (herba, frunze, flori, radacini, etc.) si de zona de cultura (la speciile cu plasticitate ecologica mare).

Asolamentul
Asolamentul si rotatia culturilor de plante medicinale si aromatice se caracterizeaza prin urmatoarele: - culturile de plante se infiinteaza pe terenuri cu grad redus de imburuienare, plane sau cu expozitie sudica, pe care s-au realizat lucrari agrofitotehnice specifice speciilor prasitoare sau leguminoase; - revenirea pe acelasi teren se face dupa cel putin 4 ani (datorita unor boli si a imburuienarii specifice) pentru majoritatea speciilor de plante medicinale; - culturile bianuale sau multianuale se amplaseaza in afara asolamentului; - asolamentul la plantale medicinale si aromatice trebuie sa fie mixt.

Fertilizarea
Aplicarea de ingrasaminte minerale si /sau organice, determina cresterea productiei de principii active, fiind in acest sens sustenabila economic. Ingrasamintele organice, de regula gunoiul de grajd, trebuie sa fie bine fermentate si sunt aplicate, pentru o mai buna valorificare, la planta premergatoare pentru speciile anuale. Ingrasamintele chimice cu micro sau macroelemente se utilizeaza in functie de agrofondul existent, de raportul elementelor specifice fiecarei specii si de productia de principii active urmarita. La culturile de plante medicinale si aromatice aplicarea ingrasamintelor chimice cu macroelemente (azot, fosfor, potasiu, etc.) se face de regula toamna la lucrarile de baza ale solului si fazial in timpul perioadei de vegetatie, prin fertilizare extraradiculara folosind ingrasamintele foliare. Epoca de aplicare, modul si doza sunt stabilite in functie de specie,de tehnologia de cultura, de zona, de tipul de sol ,etc.

Lucrarile solului
Lucrarile de baza ale solului sau de pregatire a patului germinativ asigura in mare parte reusita realizarii culturilor si a productiei de biomasa vegetala. Lucrarile pentru pregatirea patului germinativ sunt in general mai pretentioase. Se urmareste realizarea unui strat de sol bine maruntit si afanat, nivelat si uneori tasat pe adincimea de insamantare, in special pentru plantele cu seminte mici si foarte mici. Materialul biologic de inmultire folosit la infiintarea culturilor de plante medicinale se constituie din seminte, fructe sau organe vegetative aeriene sau subterane (butasi, bulbi, stoloni, rizomi, radacini). La realizarea unei culturi se foloseste numai material biologic certificat, de regula cu valoare biologica ridicata. Obtinerea unei culturi uniforme este asigurata de existenta unor valori ridicate pentru parametrii de puritate biologica, greutatea a 1000 de boabe, germinatie, etc.

Semanatul, plantatul
Epoca de semanat difera de la o specie la alta. Alegerea momentului favorabil pentru infiintarea unei culturi depinde de specie, de zona, de conditiile agrometeorologice, etc. Semanatul se poate face direct in camp sau in spatii protejate, caz in care materialul obtinut se planteaza in camp sub forma de rasad. Plantarea rasadurilor sau a altor organe de planta cu rol de inmultire se face manual sau mecanic. Norma de samanta sau cantitatea de material biologic de inmultire folosita la hectar variaza functie de desimea plantelor, habitusul lor, marimea semintelor, scopul culturii, etc. Distanta intre randuri si norma de material biologic folosita la un hectar asigura desimea unei culturi infiintate pentru un anumit scop (productie de herba, de flori, de seminte, etc.). Plantarea rasadului sau a diferitelor organe vegetale folosite ca material de inmultire se face de obicei in zilele noroase, dimineata sau seara. Udarea rasadurilor se realizeaza cu ajutorul diferitelor metode de irigare.

Lucrari de intretinere
Lucrarile de intretinere care se realizeaza intr-o cultura perena sau nou infiintata se fac inainte si in timpul perioadei de vegetatie. O prima lucrare care se executa primavara este grapatul la culturile ce au fost infiintate toamna. Distrugerea crustei si a buruienilor, precum si afanarea solului intre randuri se realizeaza prin prasile mecanice si/ sau manuale, iar pe randuri prin prasile manuale. O lucrare dificila si costisitoare, specifica plantelor medicinale si aromatice, este plivitul care se realizeaza manual, uneori facandu-se concomitent cu raritul. Lucrarile mecanice si manuale de intretinere se fac ori de cite ori este nevoie. Combaterea chimica a buruienilor reprezinta o lucrare care trebuie executata numai in mod exceptional pe acele terenuri cu grad ridicat de imburuienare, folosind erbicide sistemice in doze minime recomandate. Aplicarea pesticidelor in general si in special a erbicidelor in culturile de plante medicinale si aromatice ridica numeroase probleme legate de absorbtia substantelor active in organele plantei, care ulterior sunt supuse procesului de prelucrare – extractie si in mod inevitabil de concentrare. De aceea folosirea unor metode de combatere integrata a buruienilor in culturile de plante premergatoare, a unor terenuri cu grad redus de imburuienare sau a unor metode de agricultura ecologica, reprezinta solutii sigure si curate de obtinere de biomasa vegetala de plante medicinale si aromatice. Irigarea culturilor este necesara in zonele cu deficit de umiditate sau la speciile care necesita multa apa, caz in care se va efectua concomitant cu fertilizarea. Combaterea bolilor si a daunatorilor se poate face la samanta si direct in camp. Modul de folosire a insecto-fungicidelor, concentratia si epoca de administrare depind de tipul agentului patogen, de tipul produsului folosit in combatere, etc.


Untitled Document
Prima pagină | Specii |  Importanţă/Utilizări | Substanţe | Acţiuni terapeutice  |  Cultivare | Recoltare |  Valorificare | Legislaţie |  Instituţii | Conditii legale |  Harta site | Contact